“Parisul ne-a dat acordul. Katowice și Glasgow ne-au oferit planul. Sharm El-Sheikh ne îndeamnă la punerea în aplicare. Nimeni nu poate fi un simplu pasager în această călătorie. Acesta este semnalul că vremurile s-au schimbat”, declara Simon Stiell, secretarul executiv al Convenției ONU privind clima, în ceremonia de deschidere a COP 27, eveniment care a lăsat multe semne de întrebare și probleme nerezolvate într-un context geopolitic și economic din ce în ce mai complicat la nivel global.
Pe 30 noiembrie va începe în Dubai cea de-a 28-a Conferință a ONU privind schimbările climatice (COP28).
În acest moment, unele dintre domeniile-cheie asupra cărora toate părțile trebuie să se concentreze împreună ar fi consolidarea obiectivului global privind adaptarea și colaborarea pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice, mai ales Fondul pentru pierderi și daune.
Totuși, planează întrebări asupra actualei președinții COP deținută de Emiratele Arabe Unite, stat OPEC al cărei economii depinde de hidrocarburi.
Ediția anterioară a COP (Conference of Parties), de departe cea mai importantă conferință climatică globală, a avut ca obiectiv să cimenteze implementarea deciziilor importante luate în 2021 la Glasgow (COP 26). ”Acesta poate fi COP-ul unde putem pierde speranța respectării pragului de 1.5 °C la nivel global”, declara președintele COP 26, Alok Sharma, în Egipt.
La fel ca în anii precedenți discuțiile la COP 27 au fost dificile, unde reticența și amânarea luării unor angajamente concrete au dominat. Aprobarea fondului de pierderi și daune (Loss & Damage) afost un moment istoric, deoarece confirmă conștientizarea la nivel global a pericolului indus de schimbările climatice, precum și faptul că cele mai bogate țări vor trebui, într-un fel sau altul, să ajute țările cu economii emergente, care sunt cele mai vulnerabile în această privință, notează Vlad Radu Zamfira pentru Infoclima.
Însă limbajul cu privire la eliminarea treptată utilizării hidrocarburilor este aproape neschimbat, deși a fost reafirmată importanța respectării pragului de 1.5 °C , angajamentele confirmate până acum, sau mai degrabă lipsa acestora, nu vor fi suficiente.
Printre cele mai importante angajamente la COP-ul de anul trecut s-au numarat:
Presedintele COP28, Dr. Sultan Al-Jaber, a făcut apel la o accelerare a discutiilor si angajamentelor concrete în discursul său din 31 octombrie de la Pre-COP din Abu Dhabi, fără a oferi prea multe indicii despre cum ar putea arăta acestea.
O scrisoare din 8 noiembrie adresată guvernelor i-a îndemnat pe trimiși să „găsească un teren comun, să asigure consensul„. Începând cu 16 noiembrie, nu este evident că există un mare pachet de măsuri pentru COP28.
În schimb, se pare că o pletoră de promisiuni, înțelegeri și angajamente mai mici sunt propuse țărilor și întreprinderilor pentru sprijin.
„Avem nevoie de progrese rapide pentru a obține o reducere de 43% a emisiilor până în 2030 – exact asta ne spune știința. Acest lucru începe cu un TSC orientat spre viitor, care va contura NDC (contribuții determinate la nivel național) la nivelul întregii economii, cu obiective absolute de reducere a emisiilor care vizează toate gazele cu efect de seră.
Acest lucru poate funcționa numai dacă punem în aplicare o tranziție energetică echitabilă, responsabilă și corectă, pe baza echității.” mai declara acesta în privința mitigării efectelor schimbărilor climatice și nevoia unei tranziții rapide, juste și echitabile”.
“COP 28 reprezintă o oportunitate de a identifica soluții globale pentru limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5 grade, de a informa pregătirile țărilor pentru contribuțiile revizuite și mai ambițioase stabilite la nivel național (planuri naționale privind clima) care urmează să fie prezentate până în 2025, de a accelera tranziția ecologică care este deja în curs și, în cele din urmă, de a realiza obiectivele Acordului de la Paris”, relatează pagina oficială ONU.
Indicele de performanță privind schimbările climatice (Climate Change Performance Index – CCPI) este un instrument ce permite vizualizarea transparenței în politicile naționale și internaționale privind clima, foarte util mai ales în ajunul unui eveniment precum COP.
România se află pe locul 43, în fața unor țări precum Ungaria și Cehia dar în urma Bulgariei, Slovaciei sau Croației, ceea ce arată că este încă o cale lungă pentru țara noastră când vorbim despre politici climatice, despre decarbonizarea industriei, accelerarea tranziției energetice sau reducerea poluării, printre multe altele.
Mulți se vor întreba dacă acest eveniment va schimba felul în care implementăm politicile și angajamentele globale de climă. Marea temere este că din nou vor fi amânări, în contextul în care ne apropiem vertiginos de multe praguri — fie că vorbim de emisii de gaze cu efect de seră, de pragul de 1.5°C prevăzut în cadrul tratatului de la Paris, iar timpul pare că e din ce în ce mai scurt pentru a acționa. (articolul integral pe Infoclima)
Citește și:
Resursele de pe fundul oceanelor | Un pas prea departe pentru TRANZIȚIA verde?
Punctul Nemo, un CIMITIR spațial care poluează Pacificul?
Radiografia POLUĂRII râurilor din România
Plajele litoralului românesc, de la evoluție naturală la lărgire artificială